Fara pamânt arborele îsi usuca radacina. Fara cer, pasarea îsi ofileste aripa. Fara apa, fântâna îsi pierde numele. Fara izvor, râurile îsi seaca albiile. Si fara râuri marile scad… Iar omul- arbore si pasare, izvor si fântâna, fara Patrie înceteaza sa mai fie om.
De unde începe Patria? Ea începe de la leaganul si acoperisul casei parintesti, de la graiul dulce al mamei, de la scoala draga, de la colinele din preajma, de la satul natal. Iar dragostea de Patrie, nu care se limiteaza la o mândrie desarta de a fi nascuti în atare locuri, ci care cuprinde si dragostea fata de bogatia si frumusetile ei, fata de stramosii si eroii ei, fata de popor, îi îndeamna pe oameni sa se intereseze de trecutul tarii noastre, începând de la istoria localitatii în care locuieste.
Caci se stie ca precum apa unui fluviu mare e împlinita de râulete mai mari sau mai mici, tot asa si bogatia, si stralucirea tarii noastre o creeaza multimea de sate, de orase si orasele, fiecare fiind cu istoria sa, istorie care e completata de-a lungul veacurilor prin activitatea de fiecare zi a oamenilor, care nu este decât un lung si anevoios drum spre lumina, adevar, belsug, libertate sociala si nationala.
